drumul se întinde în faţă
ca o pagină
arsă de la un capăt
sunt prins în ghetto şi pot doar să conduc
până la autobuz
apoi să mă plimb în cerc
în oraşul meu
gândindu-mă la cuşca mea
şi la tine
inima mi-e ruptă
în somn respiraţia adoarme
câinii îmi smulg din plămâni
şi eu mă gândesc la salvarea lor
când de fapt totul e atât de simplu
undeva acolo s-au prăbuşit visele mele
undeva s-a rupt firul
tu te întorci
unde eu nu am voie
să trec graniţa
şi singura reacţie pe care
pot să o am
e să-mi fac obiceiul de a borî
când te conduc la autobuzul cu
drumul
ars de la un capăt
Beigt un Atkārtot
ceļš stiepjas uz priekšu
kā papīra gabals
nodedzis vienā galā
esmu iestrēdzis geto un varu tikai braukt
uz autobusu
tad klīst pa apļiem
manā pilsētā
domādams par savu istabu
un tevi
mana sirds ir salauzta
aizmidzis mana elpošana guļ
es izrauju suņus no plaušām
un domāju, kā tos glābt
bet patiesībā viss ir tik vienkārši
kaut kur vai citur mani sapņi sabruka
kaut kur pavediens pārtrūka
tu ej atpakaļ
kur mani nelaiž
lai šķērsotu robežu
un vienīgā reakcija
man var būt
ir mana ierastā vemšana
kad es tevi aizvedīšu līdz autobusam
un ceļš ir
nodedzis vienā galā